Basicata, Gordin, Braghina si alte soiuri romanesti

De vremuri istorice indepartate, de la daci si romani si pana in ziua de astazi, vinul a salasuit pe meleagurile astea, fiind pretuit si placut de catre locuitorii din vechime, dar si de urmasii lor. Ca dovada, si in ziua de astazi se mai gasesc niste rockeri nostalgici sa spuna “sa bem ca dacii”, ca sa nu mai spun de podgorenii romani, unde vorba ca “apa nici in cizme nu e buna” nu e doar o zisa-n vant.

Vinul in Romania se pare ca isi are inceputurile pe la inceputul erei neozoice; dupa cum spunea botanistul A. Griesbach: “patria vitei de vie trebuie cautata in tinuturile paduroase, bogate in liane, ale Pontului si ale Traciei, pana dincolo de Dunare”.  Mai tarziu, in Epoca bronzului, cultivarea vitei de vie si producerea vinului au devenit indeletniciri de baza ale predecesorilor dacilor (proto-daci). R. Billiard declara ca “dintre toate partile Europei, Tracia a fost cea mai veche si cea mai respectata pentru vinurile sale si aceea care si-a pastrat cel mai bine prestigiul”. Aceasta idee este intarita de istoricul A.D. Xenopol, care declara: “Patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia, este o regiune viticola, cauza pentru care era considerata locul de nastere a zeului vinului Dionysos”. In legatura cu cultul zeului Dionysos, exista pareri cum ca el s-ar fi nascut in Tracia, in tinuturile de la sud si nord de Dunare, de unde a fost “exportat” apoi in Grecia si Italia. La proto-daci exista un cult asemanator, pentru zeul Sabazios.

Xenopol mentioneaza de asemenea, preluand o informatie de la Homer, ca “barbatii si femeile beau vinul dupa moda scitica, neamestecat cu apa, slojundu-se in loc de pahare sau cani de cornuri mari de cerb sau de bou”. Prima mentionile scrisa  despre viticultura dacica este furnizata de geograful antic Strabo si se refera la regele dac Burebista si la masura lui de taiere a viilor si de a interzice consumul de vin. Dupa cucerirea Daciei de catre romani, viticultura si vinificatia s-au dezvoltat si mai mult, dupa ce romanii au adus noi tehnologii. Traditia a continuat si peste Evul Mediu, iar viticultura si vinificatia s-au dezoltat foarte mult si s-au conturat soiurile si sortimentele, in functie de fiecare podgorie in parte. In veche podgorie a Dragasanilor spre exemplu se cultivau soiuri de struguri cum ar fi Cramposia, Braghina si Gordanul, care se culegeau impreuna pentru un singur soi de vin. La Dealu Mare se cultivau struguri pentru vinuri albe – Basicata, Gordin, Braghina si Tamaioasa romaneasca, dar si soiuri pentru vinurile rosii Negru moale si Negru vartos.

Schimbarea majora a intervenit odata cu aparitia fioloxerei, o boala necunoscuta pana atunci (1880, 1884). Soiurile autohtone au fost decimate drastic iar viticultorii au trebuit sa invete tehnici noi pentru altoirea vitelor si pentru combaterea manei. Au fost importate soiuri noi de vita de vie, in special din Franta. Important este ca viticultura romaneasca a supravietuit celor doua razboaie mondiale si Romania continua sa fie un important producator de vinuri, desi pe plan international nu este atat de cunoscuta pe cat ar merita.

Sursa foto

Share

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*