Sake este o bautura traditionala japoneza, cu o istorie foarte indelungata tinand cont ca primele mentiuni scrise despre sake dateaza din secolul 3 e.n. Principalul ingredient al bauturii este orezul iar istoricii considera ca a inceput sa fie fabricat aproximativ in secolul 3 i.e.n., cand cultivarea orezului a fost introdusa in Japonia pentru prima data (Era Jomon). Legea Japoneza a Bauturilor defineste sake ca fiind facuta din orez, Koji (o ciuperca gen mucegai) si apa, folosind procesul de fermentatie si filtrare. Metoda aceasta a fost folosita pana in 1944, cand din cauza razboiului productia de orez a scazut iar producatorii de sake au inceput sa adauge alcool in sake pentru a mari productia de bautura. In acel moment, dupa aproximativ 2000 de ani in care sake-ul a fost produs folosind doar orez 100%, industria producatoare de sake din Japonia s-a impartit in doua directii, una pentru sake pur, fara aditivi, si una pentru sake-ul cu aditivi iar aceasta impartire s-a mentinut pana in ziua de azi.
Astazi exista multe tipuri de sake, care pot fi impartite in doua mari categorii: sake cu alcool adaugat si sake traditional, facut doar din orez.
Sake-ul cu alcool adaugat se imparte de asemenea in 4 grupe – primul este sake-ul ieftin, cu foarte mult alcool adaugat. Celelalte trei sunt grupe de sake premium, cu o cantitate mica de alcool adaugat (Honjozo, Ginjo-Sake si Dai-Ginjo-Sake). Diferenta dintre aceste trei grupe de sake este data de cat de fin a fost macinat orezul folosit in productie.
In cealalta ramura, a sake-ului traditional facut doar din orez, exista trei grupe: Junmai-Sake, Junmai-Ginjo si Junmai-Dai-Ginjo. Si in cazul acesta diferenta este facuta de cat de fin a fost macinat orezul folosit in productie.
In Japonia sunt peste 1600 de companii specializate in prepararea de sake. Fiecare dintre acestea are o reteta proprie pe care o schimba de la an la an. Aciditatea apei folosita pentru sake este vitala, aceasta afectand modul in care aroma se raspandeste in preparat, dar si senzatia de dulce sau sec pe care vinul din orez o va avea.
Sake-ul poate fi baut la masa sau simplu, ca bautura separata, desi expertii spun ca este excelent in combinatie cu diferite tipuri de mancaruri.
Sake-ul se poate bea cald sau rece iar gustul bauturii se schimba in functie de temperatura. Puteti incalzi sake-ul in asa fel incat gustul lui sa se potriveasca cel mai bine cu felul de mancare la care este servit. De asemenea, in functie de tipul de sake, sunt bauturi care nu pot fi servite calde. Spre exemplu, GINJO-SHU sake isi pastreaza gustul special la temperaturi scazute. Cea mai simpla metoda sa incalzesti sake este folosind tokkuri, un mic decantor pus intr-o oala cu apa calda. Principalul este sa nu incalziti sake-ul prea mult pentru a nu-i strica aroma si din aceasta cauza procesul trebuie supravegheat cu atentie. De asemenea, tokkuri-ul nu trebuie introdus in apa clocotinda ci in apa calduta si incalzit treptat. Exista trei grade de temperatura pentru sake: caldut (aproximativ 35 grade Celsius, 95 Fahrenheit), cald (cca 45 grade Celsius, 113 Fahrenheit) si fierbinte (peste 55 grade Celsius, peste 131 Fahrenheit).
Japonezii considera ca o temperatura foarte populara si raspandita pentru sake este ceea ce ei numesc Hitohada (in traducere literara temperatura corpului). Aceasta este considerata temperatura ideala pentru a simti din plin aroma de sake cald.
Un sfat: sake este o bautura delicata si din aceasta cauza el nu trebuie expus la lumina puternica sau temperaturi inalte. Sake-ul trebuie pastrat in locuri uscate, intunecoase si reci. De asemenea, daca ati desfacut o sticla de sake, ar fi bine sa o si terminati. Daca vreti sa il beti ca samuraii, cescutele mici se numesc sakazuki (uneori si choko) si sunt potrivite pentru sake-ul cald. Pentru cel rece, un pahar obisnuit de vin este foarte bun.
Leave a Reply