Ouzo este o bautura cu aroma de anason, consumata foarte mult in Grecia si Cipru. La gust este asemanatoare cu arak (raki) din Levant si Turcia, pastisul sau absintul din Franta, sambuca din Italia sau mastica din insula Chios. Ouzo se produce din alcool distilat din cereale (96% alcool), in care este macerat anason, iar optional se pot adauga si alte arome – coriandru, scortisoara etc. Maceratul acesta este de fapt o solutie alcoolica foarte parfumata (fiecare producator de Ouzo tine secret amestecul de arome), numita si alcool etilic parfumat, sau drojdie de ouzo (un termen impropriu, avand in vedere ca nu are loc nici un proces de fermentare). De obicei, drojdia de ouzo este amestecata apoi cu alcool de 96 de grade si se mai poate adauga zahar. Unii producatori greci de ouzo (Varvayiannis, Babatzim, Pitsiladis) nu mai adauga alcool in drojdia de ouzo ci o dilueaza pur si simplu cu apa si adauga zahar daca este nevoie. Acesta este ouzo de calitate inalta. De obicei ouzo se serveste ca aperitiv si se dilueaza cu apa. In acel moment bautura capata un aspect laptos (initial este incolora) deoarece uleiul esential de anason este solubil in alcool, dar nu si in apa. Diluand alcoolul din bautura, se separa uleiul esential de anason.
Personal, mie mi se pare aproape imposibil de baut ouzo. In Grecia, la multe taverne ne serveau cu ouzo din partea casei si primele dati l-am baut, mai mult de rusine fata de chelner (care uneori era si proprietarul, in tavernele mai mici) dar pana la urma am renuntat, pentru ca riscam sa mi se faca rau de la primul pahar. Ca experienta personala, am facut si greseala sa-l beau fara apa – mare greseala. Oricum, puteti incerca, macar o data, de curiozitate, daca nu ati baut pana acum.
ouzo e chiar naspa. Iti trebuie stomac de câine să îl poţi bea