Cocktailurile mi s-au părut întotdeauna nişte băuturi exotice, misterioase oarecum, pentru că atunci când bei încerci să ghiceşti ingredientele. Ce îmi place la cocktailuri este că atunci când încerci să le prepari tu poţi să îţi laşi imaginaţia liberă şi să amesteci ingredientele cum te taie capul. Evident, de multe ori rezultatul poate fi o băutură cu gust oribil, dar şi când îţi iese ceva deosebit mai că îţi vine să dai fuga la OSIM să îţi înregistrezi “creaţia”.
Dar unde sunt originile acestui gen de băutură şi unde a fost creat prima data? În 2005 doctorul David Wondrich declara că prima menţiune scrisă cuvântului cocktail a apărut în revista “The Farmer’s Cabinet”, în 1803, unde se menţiona că acest cocktail este o băutură deosebită. Mulţi consideră că termenul cocktail a fost folosit prima dată în satul Elmsford din New York. Se spune că o cârciumă locală rămăsese fără agitatoare şi atunci cei de acolo au început să folosească pene de cocoş pentru a amesteca în băuturi. Primul ghid al barmanilor care includea reţete de cocktailuri a fost tipărit în 1862 de către profesorul Jerry Thomas. Cartea includea câteva reţete de cocktailuri şi nota că folosirea bitterului printre ingredientele de cocktail a fost ceea ce a diferențiat cocktailurile de alte băuturi. În ziua de azi, în reţetele moderne de cocktail, bitterul este rar folosit.
Referitor la termenul de cocktail, există mai multe versiuni despre originea sa. Una din legende spune că tavernele din vremurile coloniale îşi păstrau băuturile în butoaie şi pe măsură ce era turnat din butoi, alcoolul îşi pierdea din aromă şi tărie iar crâşmarul amesteca resturile de băuturi într-un singur butoi şi rezulta o băutură care era vândută foarte ieftin. Cei care doreau sa cumpere aceste resturi (cock tailings), sau resturi rămase sub caneaua butoiului, le cereau folosind termenul de cock tailings şi astfel s-a încetăţenit termenul.
O altă legendă spune că de fapt cocktailurile erau băuturi care se serveau dimineaţa iar numele de cocktail era o metaforă legată de cocoşii care anunţau zorile.
După alţii, se pare că era un obicei să pui o pana de cocoş în pahar pentru a decora băutura dar şi pentru a-i avertiza pe cei abstinenţi că băutura respectivă conţine alcool. O alta versiune spune că numele băuturii vine de la un pahar de ouă franţuzesc, folosit in Louisiana la începutul anilor 1800 şi din care erau băute cocktailurile. După alţii, băutura a fost numită aşa după o rasă de cai metisă, corcită, denumită în acea vreme cocktail, pentru că şi băutura şi rasa de cai erau amestecături.
O altă poveste, pe care o citisem aiurea mai demult, spunea că băutura a fost botezată aşa datorită amestecului de culori din pahar, asemeni unei cozi de păun (peacock tail).
Indiferent de originea băuturii şi a numelui ei, cert este ca şi în ziua de azi are mare căutare şi există cataloage întregi cu reţete pentru preparat cocktailuri, aşa cum există barmani care îşi păstrează reţetele secrete.
Unele dintre cele mai cunoscute cocktailuri, pe care probabil le puteţi găsi in orice bar care se respectă, sunt Mojito, Bloody Mary, Margarita, Sex on the Beach, Kamikaze, Tequila Sunrise, Manhattan, Amaretto Rose, Dry Martini şi multe, multe altele.
Partea frumoasă este că nu există nici măcar un model de reţetă de cocktail, aşa că fiecare îşi poate folosi imaginaţia pentru a creea o reţetă de cocktail.
Alte legende despre cocktail gasiti si aici.
Leave a Reply